Cea dintâi menţiune documentară a acestui sat datează din 24 aprilie 1520, când "Ştefan (Ştefăniţă) voievod întăreşte lui Crâstea şi surorii lui, Nasta, cneaghina lui Stârcea stolnicul, fiii lui Isaico, şi unchiul lor, Şteful şi surorii lui, Magda, fiii lui Buceaţchi, asemenea unchilor lor, boierului Gringovici, pârcălab de Hotin...împărţeala satelor lor,...şi Ivancăuţii de Prut,...cu uric de la Alexandru cel Bun şi de la Iliaş şi Ştef an voievozi...”
Textul documentului citat arată că satul Ivancăuţi avea uric de la Alexandru cel Bun şi alţi voievozi, fiind aşezat pe Prut, în faţa satului Criva: „era şi în veacul al XVI-lea...şi îşi are numele de la Ivanco...”. Toate aceste indicaţii ne arată că satul Ivancăuţi este unul dintre cele mai vechi din zonă, având numele derivat de la numele personal ucrainean Ivanco, probabil cel al întâiului stăpân, la care s-a adăugat sufixul „-ăuţi”, sinonim cu „-eşti” şi „-eni”, indicând astfel originea personală a locuitorilor.
În ce împrejurări a ajuns satul Ivancăuţi în posesia mănăstirii Barnovschi nu ştim; ceea ce ne ajută documentele să probăm este că în anul 1803 satul aparţinea acestei mănăstiri. Moşia Ivancăuţi a fost mai înainte a Mitropoliei Moldovei şi Sucevei, care mai târziu a vândut-o satului. În anul 1864, parte din moşie a fost dată sătenilor prin împropietărirea făcută de către Domnitorul Alexandru Ioan Cuza. Că satul Ivancăuţi este un sat românesc ne-o dovedesc numele familiilor din Ivancăuţi, nume după ocupaţia lor: Popa, Popescu, Dascălu, Palamariu, Pădurariu, Ciobanu, Petrariu, Vatavu, Murariu, Moraru ect. În sat există în prezent Primăria, Dispensarul, Căminul cultural, Şcoală cu clasele I-IV.
Şcoala din satul Ivancăuţi a început să funcţioneze din anul 1904 în case închiriate de la săteni: Petrache Poclid şi alţii, până în 1920, când s-a dat în folosinţă localul propriu, local ce s-a dărâmat în anul 1960, când şcoala a ocupat două săli ale căminului cultural. În anul 2007 s-a dat în folosinţă localul nou al şcolii, cu două săli de clasă şi o sală pentru grădiniţă. Ocupaţia de baza a locuitorilor este agricultura, pomicultura şi creşterea animalelor.
Parohia „Adormirea Maicii Domnului” este aşezată în partea de Nord a comunei Păltiniş, pe malul drept al râului Prut. Până în anul 1934 parohia Ivancăuţi a fost filie a parohiei „Sf. Vasile” Păltiniş, iar din acest an a devenit parohie. În sat a existat o veche biserică cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” construită din bârne de lemn în anul 1803, de monahul Isaia, născut în acest sat. Însă fiind mică şi, din cauza vitregiilor vremii, deteriorându-se, în anul 1930, sătenii şi credincioşii satului au hotărât să construiască o nouă biserică cu acelaşi hram
Astfel s-a constituit un comitet de săteni, care în anul 1932 a pus temelia Bisericii actuale. Construcţia acestei biserici a durat din anul 1932 până în anul 1943 luna Octombrie ziua 31, când a fost dată cultului. Arhitectul actualei Biserici este inginerul Zosima Tocmacov, de origine ucrainean.
Temelia şi soclul bisericii sunt din piatră adusă din cariera locală. Corpul bisericii este zidit din piatră adusă din cariera de la Godişteni – Basarabia de Nord, pereţii din exterior sunt din pietre dreptunghiulare suficient de rezistente, Biserica având astfel o arhitectură deosebită, unică în zonă sau judeţ. Biserica s-a construit cu cheltuiala credincioşilor din sat şi cu ajutorul bănesc dat de fostul Guvernământ al Bucovinei.
Locul pe care s-a construit biserica a fost donat de către fostul cântăreţ bisericesc Năstase Spiridon. Terenul este folosit şi ca cimitir. Cu toate că biserica este pe culmea dealului şi se vede de la depărtare, prezintă dezavantajul că este într-o parte a satului şi nu este protejată de vânturile puternice ce bat destul de des dinspre N şi N-V.
Biserica are formă de navă, formată din pridvor, pronaos, naos şi altar. Are două turle, una centrală iar cealaltă este clopotniţa bisericii cu 2 clopote. Biserica la interior este pictată, ce se află într-o stare nu prea bună, necesitând ample lucrări de înfrumuseţare.
Catapeteasma este construită din lemn de brad aşa cum arată monografia scrisă de către Pr Sofian Dionisie, fostul preot paroh, iar icoanele acoperite cu sticlă. Pictura icoanelor este executată în ulie în stil bizantin de către pictorul Vasile Galin din Botoşani între anii 1942-1945.
La parohia „Adormirea Maicii Domnului” din satul Ivancăuţi au slujit preoţii Teodor Tomaziu, preot paroh al parohiei „Sf. Vasile” Păltiniş, slujind la această biserică în timpul când parohia Ivancăuţi era filie a parohiei Păltiniş, coordonând şi lucrările de ridicare a actualei Biserici între anii 1932-1942. Ca parohi la Biserica satului Ivancăuţi au slujit următorii preoţi: Pr. Sofian Dionisie, care a alcătuit şi o monografie a satului şi bisericii din Ivancăuţi, Pr. Acatrinei Gheorghe, trecut la cele veşnice în anul 2000, Pr. Mihai Ţigănescu 2001-2003, iar din anul 2006 până în prezent Pr. Lucian Plugaru. Între 2003-2006 parohia Ivancăuţi a fost suplinită de către Pr. Drob Traian, paroh al Parohiei „Sf. Vasile” Păltiniş.
Biserica parohială deţine o bibliotecă ce este pusă la dispoziţia tuturor credincioşilor parohiei noastre şi nu numai. Biblioteca cuprinde Studii teologice, Ortodoxia, BOR-uri, Reviste ale Mitropoliei Moldovei şi Sucevei, ale Patriarhiei, Cărţi cu conţinut teologic sau duhovnicesc, Cărţi de rugăciune, Sfânta Scriptură.
În timp Biserica cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” s-a înfrumuseţat cu obiecte de cult, veşminte preoţeşti sau acoperăminte la Sfânta Masă şi în biserică, sfinte icoane şi altele. De asemenea, între anii 2007-2009 s-a construit o casă de prăznuire foarte necesară credincioşilor parohiei noastre, în care se săvârşesc slujbe de pomenire a celor adormiţi.
Parohia „Adormirea Maicii Domnului” Ivancăuţi, com. Păltiniş este implicată în proiectul de catehizare „Hristors împărtăşit copiilor” şi „Alege şcoala”. Tineri implicaţi în proiect au participat la taberele de la Durău a Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, precum şi la întâlnirea Tinerilor Ortodocşi Români – ATOR - din Moldova la Nemţişor
Astăzi biserica, din cauza intemperiilor vremii, se află într-o stare de deteriorare, necesitând ample lucrări de consolidare şi reparaţie.
